Hacìmu cuamu hice Sant'Aliassiu,
pigghjiau mugghjiari e non 'nci cumbenia.

All'uattu juarni chi ssi maritau,
la spasa e li bicchera ammianzu jianu.

Maria si vota tantu spaventosa:
oh Aliassiu, Aliassiu chi cuasi su chissi?

Ccittu Maria e chjù non spaventare,
ca chissu è nu santu vutu c'avia a fare.

Io hice vutu mu giru sett'anni,
sett'anni a sette a sette miserere.

Mentre su santu vutu avivi a ffare,
pecchì pigghjiasti a mmia pè cara sposa?

Maria 'nci dau l'aniaju e lu specchjiale:
ricordati di mia quandu ti 'nda viani.

Maria si mise 'mpinestra di lu mare
mu vide quandu vene lu pallagriniaju.

Pallagriniaju mio chi di mare vìani,
vidistuvu a Lucriazia, a lu romanu?
Io arzira mangiai e 'mbippa cud'Aliassiu.

Mentre sa Santa nova mi portasti
ti vuagghjiu hare mangiare e 'mbivire.

Non vuagghjiu nommu mangiu e nommu 'mbivu
sulu nu letticiaju a la tua scala.

E 'nta lu hilu di la menzannotte
suli si liberaru li campani e suli s'accendiru li candili.

Non si 'ntisaru mai tribuli tuani
para ca sugnu l'angiali soprani o veramente l'amoroso Dio.

Jiru e s'addunaru sutta a la scala
e vittaru a Sant'Aliassiu chi spirava.

Maria si mise pemmu lu giurija
e 'nci trovau l'aniaju e lu specchjiale.

Io t'aspettava cu tanti allegrizzi
e mmo ti viju muartu 'nta ssi mundizzi;

io t'aspettava cu tantu splendore
e mmo ti viju muartu 'nta ssu scalone.