Calabria mia

Terra luntana
vestuta di sula
Terra nativa
chi parri d'amuri
tutti t'amamu
ma si potimu
luntanu scappamu.

Simu poeti e pitturi
e ti cantamu
canzuni d'amuri.

Tu sempa
'ndi aspiatti
supa si scuajji
e di tuttii parti
'ndi ricuajji.

Terra smaniusa
ca non hai riparu
duni alluaggiu
all'uamu e o cotraru.

Si matri terra
pe' fimmani 'ngrati
ca oja juarnu
su tutti emigrati.

Puru io
matre mia ti dassai
e nu puacu m'alluntanai
ma non c'è n'ura
i juarnu ca cu
penziaru attia
no fazzu rituarnu.

Calabria mia,
terra amara
pe tutti nui luntani
si sempa cchiù cara.