Mi ricuardu quandu i 'mbiarnu era friddu 'ntò pajìsi,
stacìamu tutti uniti, a sira 'ntà li casi,
e quandu ogni tantu puru pannizzijava,
supa o fuacularu u fuacu vampijava.

Cu zucchi d'olivara e cu tanti aschiciaji,
pane tuastu, quattru coccia d'olivi, dui sicchi fichiciaji,
fraschi d'ilici, cerza e arrami di bruvera,
parìa c'arriccicava nu' vùascu e na' costera.

Jancu nescìa u fumu d'ogni fumaluaru,
a puacu a puacu chi i ligna vrusciavanu 'ntò focularu,
'ntà chija cucineja, chianu, chianu s'annorbava,
ma nuju di nùi atri ciangìa, ma lacrimava!

A sira era grande cuntentìzza, finitu di mangiare,
tutti 'ntuarnu o focularu, cu nuciji e castagni da scoppare,
sentira u nannu, i cuntareja chi cuntava,
...'nceranu 'na vota i ierjani di Malamotta... e 'ndi spagnava!

U fuacu e u fuacularu, tenianu iungiuti u viacchiu e u cotraru,
pua ognunu, ebba u parta alamaru,
e vinna mianu u bellu amuri, tra patre, figghiu e parentèra,
chiju fuacu non c'è cchiù, finiu chiju tiampu: mò è 'na brutta era!