"A cummare affaccendata" di Anna Maria Chiapparo

Pubblicato il .

Nota: La seguente scenetta, che in realtà non è tra i ricordi ma ne è una conseguenza, vuole rappresentare uno spaccato di vita quotidiana delle nostri parti visto con un po’ d'ironia e di sorrisi.

A Cummare Affaccendata
di Anna Maria Chiapparo

Personaggi

Vicenzina

Maria

Cumpare Ruaccu

Concetta

Rosa

Nicolino

Cicciu

'Ntona

Liberata

Protagonista della scenetta;

Passante;

Passante;

Passante;

Vicina di casa;

Uno dei bambini;

Il fruttivendolo;

Passante;

Defunta.


Scenetta

Mattina presto in paese. Si sente un forte rumore. La signora Vicenzina sta in casa sua a sbrigare le sue faccende domestiche...

 

Vicenzina: “Chi fu, chi fu? Fuacu mio, chi sta succediandu, chi fu sta botta chi pare na bumba?”

 

Corre fuori spaventata.

 

Vicenzina: “Maria, Maria, chi succediu? A sentisti sta botta?

Maria: “Si, ma no sacciu chi è.”

Vicenzina: “Madonna mia, puru u mortuariu sta sonandu mo. Chi mala jornata stamatina. Stava lavandu dui panni e cu sta botta schjiantai. Stanotta pua m'inzonnai nu mundu i rumbulijatini, cu sapa cava u succeda.”

 

Ad un passante.

 

Vicenzina: “Cumpare Ruaccu, cui moriu?

Cumpare Ruaccu: “No sacciu cummare. Staiu scindiandu pa chjazza e viju chi si dicia.”

Vicenzina: “E sta botta na sentistivu? Cu sapa chi fu.”

Cumpare Ruaccu: “A cummare, vui siti coriusa, chi sacciu chi fu, mo staju nesciandu d'inta, ma sarannu cotraschjiuna chi jocanu cc'arriadu.

Vicenzina: “Si vui scherzati, ma a mia non mi paria cosa i cotrari, era truappu forte!”

 

Passa la signora Concetta.

 

Concetta: “'Ntisa dira ca moriu cummare Liberata.”

Vicenzina: “O povareja, ija moriu? Mi para ca chissa avia assai ch'era malata.”

Concetta: “Uh, ava! Non ti ricuardi ca fu o spitale i Surianu, pua sa portaru a Vibbu.”

Vicenzina: “Si, si povareja, io jivi puru u ma truavu quandu nesciu du spitale. Mianu male c'avia a chija figghja c'assistia juarnu e notte. Chij'atra l'ava pe jassupa, cu sapa si vinna? A Torinu, mi pare ch'è.”

Concetta: “Criju i sì. A sta ùra a chjiamaru pecchì ava dui juarni ch'era chiù malamente. Vabbò, mo ti salutu ca staju jiandu o miadicu e a st'ura è chjinu.”

Vicenzina: “Vai, vai ma cui sapa a chi ura a levanu, fora i ccà?”

Concetta: “U sai ca no sacciu? Mancu nda vitta manifiasti, ma ora jà o miadicu appuru, ca puru io aju u vaju o luttu.”

 

Se ne va e la signora rientra in casa e s'affaccia al balcone. Pensa.

 

Vicenzina: “Quantu cuasi c'aju i fare oja e ancora non cunchjudivi nenta.”

 

Vede uscire una vicina.

 

Vicenzina: “A Rosa, u sapisti ca moriu cummare Liberata.”

Rosa: “Si. U 'ntisa dira stamatina a farmacia. Povareja.”

Vicenzina: “Tu vai o luttu?”

Rosa: “Si, ma duapu mangiare.”

Vicenzina: “Allura mi chjiami ca viagnu puru io?”

Rosa: “Si, vabbò, appena mi lavu i piatti jamu.”

 

Si mette a raccogliere i panni e passano dei bambini.

 

Vicenzina: “O vui! Sì, dicu a vui cotrari. Chi fu chija botta i movanzi, chi cumbinastivu?”

 

I bambini stupiti.

 

Nicolino: ”Nui? Nui no ficiamu nenta! Quale botta?”

Signora: “Jativinda pa casa, jati. Sempa ca jati girandu strati, strati u schjiantati aggìanti figghji i bona mamma.”

 

I bambini noncuranti le fanno il verso ridendo. Finisce di raccogliere i panni e se ne entra. Gironzola per casa senza riuscire a combinare nulla e scende di nuovo fuori dove intanto è arrivato il camion della frutta. Già fuori ci sono delle vicine e s'avvicina pure lei anche se non deve comprare nulla.

 

Vicenzina: “Ah Cicciu, quantu su sti pira?”

Cicciu: “N'euru e cinquanta. I viditi chi su belli? Su puru duci cuamu o zuccaru.”

Vicenzina: “Fuacu mio! Non si pò accattare nenta cchjù! Ti vuati e ti giri e riasti senza sordi 'nte mani.”

Cicciu: “A cui 'nciu diciti, cummare. Saparissivu i tassi chi 'ndi mangianu e quanti spisi po camiu.”

 

Il fruttivendolo, conoscendola, si rivolge alle altre signore e la lascia parlare mentre lei continua a toccare tutto.

 

Vicenzina: “A 'Ntona, tu vai o luttu?”

‘Ntona: “No sacciu. Si mi sbrigu pua vaju a chjiasi.”

Vicenzina: “A vabbò. Maramenta. A sentisti chija botta movanti?”

‘Ntona: “Si, ma vidi ca fuarzi era nu camiu juac'arriadu ca stannu scarricandu blocchetti.”

Vicenzina: “Blocchetti? Ca chi fannu? Adduva?”

‘Ntona: “Boh! Chi sacciu, stava passandu e 'ntisa puru io na botta ma mi pare ca era vicinu a casa i cumpare Pascale.”

Vicenzina: ”Quant'è sta lattuca? Mamma mia ch'è brutta, però. E' tutta mangiata da lupa. E sti pipi? Vorria dui pimmadora, ma chi sacciu, i sti tiampi non hannu nè sapuri, nè amuri.”

 

Il fruttivendolo finisce di servire le signore, sapendo che lei non comprerà nulla.

 

Cicciu: “A cummare, aju fretta. Si boliti 'ncuna cosa mentra su 'ccà.”

Vicenzina: “No, no. Pe stamatina non mi serva nenta. Domani passi?”

Cicciu: “No sacciu. Vidimu, arrivederci.”

 

Il camion se ne va, ma lei non ha voglia di rientrare e si rivolge alla vicina.

 

Vicenzina: “Mianu male ca nesciu sta bella jornata stamatina. Accussì s'asciucanu i panni. Avaria u cacciu i lanzola, ma i cangiu domani secundu u tiampu, pua cchjù è tardu.”

Rosa: “Io avaria u vaju all'uartu ca a st'ura a scariola è tutta spicata. Cu tutta chij'acqua ava assai ca non vaju.”

Vicenzina: “Io mandai a marituma ajìari e minda portau nu puacu, ma ancora mancu a cucinai. Fuacu mio! Stamatina 'ndavaria cuasi i fare e pare ca chi sacciu... mi siantu nu puacu strana... mi vuatu e mi giru e no staju cumbinandu nenta.”

Rosa: “E chi sacciu io cuamu simu cumbinati, mah!”

Vicenzina: “Comunque, u sai chi ti dicu? Non jire all'uartu, ca è tuttu chjinu d'acqua e tuttu allupatu.”

Rosa: “Mah, mo viju.”

 

Torna cumpare Ruaccu dalla piazza.

 

Cumpare Ruaccu: “Dìcia ca moriu Liberata”

Vicenzina: “Sì, sì u sacciu, ca mu dissaru appena passastivu vui e u sapiti chi era chija botta?”

Cumpare Ruaccu: “Ancora cu sta botta!”

Vicenzina: “No, no, u sacciu. Era nu camiu chi scarricava blocchetti cc'arriadu, ma cu sapa chi fannu?”

 

La campana suona il mezzogiorno.

 

Cumpare Ruaccu: “Chi m'interessa a mia! Pemmò vaju u mangiu ca a sta ura mugghjìarima preparau, vi salutu. E pua u vidistivu? L’importanti è ca non era na bumba!”

 

Risponde ridendo ironico mentre se ne va.

 

Vicenzina: “Si, si. Mianu male. Cu tutti sti cuasi chi si sentanu dira, madonna mia.”

 

Entra in casa e comincia a preparare da mangiare, ma non si rende conto che è passata tutta la mattinata e non ha fatto niente. E pensare che era molto affaccendata.